Iranienii s-au adunat vineri la cabinele de vot pentru alegeri prezidențiale bruște, considerate pe scară largă ca un moment esențial în istoria națiunii. Moartea neașteptată a președintelui Ebrahim Raisi într-un accident de elicopter a creat un vid de conducere, stârnind întrebări cu privire la cursul viitor al Republicii Islamice. Aceste alegeri vin pe fondul escaladării tensiunilor cu Occidentul, a unei economii în declin și a tulburărilor sociale. Pentru a adăuga contextului, este primul scrutin prezidențial de la moartea lui Mahsa Amini în 2022, un eveniment care a declanșat proteste pe scară largă și a subliniat suprimarea opoziției de către regim.
Alegerile prezintă trei candidați conservatori și un candidat reformist singuratic. În fruntea plutonului se află Masoud Pezeshkian, un legislator reformist și fost ministru al sănătății; Saeed Jalili, consilier pe probleme de securitate și negociator nuclear; și Mohammad Bagher Ghalibaf, vocea conservatoare a parlamentului iranian. Acești candidați finali au fost pre-aleși de Consiliul Gardienilor Iranului, un organism care raportează direct liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei.
În ciuda alegerii restrânse a candidaților, există distincții semnificative între aceștia. Pezeshkian a criticat impunerea credinței religioase prin forță și a pledat pentru îmbunătățirea relațiilor cu Occidentul. În schimb, Ghalibaf a adoptat o abordare dură împotriva acordului nuclear din 2015, angajându-se să acorde prioritate creșterii economice. Rezultatul alegerilor va trasa cursul pentru viitorul Iranului, având implicații importante atât pentru politica sa externă, cât și pentru problemele interne.
Cu toate acestea, apatia și deziluzia alegătorilor reprezintă un obstacol în calea legitimității alegerilor. Alegerile recente din Iran au înregistrat o prezență scăzută la vot, reflectând nemulțumirea și suspiciunea larg răspândite față de procesul electoral. O parte semnificativă a iranienilor se simt privați de drepturi, îndoindu-se de capacitatea guvernului de a promova schimbări semnificative. Activiști proeminenți și prizonieri politici au cerut chiar boicotarea alegerilor.
Alegerile sunt, de asemenea, stabilite pe fondul declinului relațiilor cu Occidentul. Programul nuclear al Iranului, care continuă să îmbogățească uraniul aproape de nivelul armelor, a ridicat sprâncene în cadrul comunității internaționale. Participarea Iranului la conflictele regionale, inclusiv războiul din Gaza și sprijinirea grupurilor proxy precum Hezbollah, a tensionat și mai mult relațiile sale cu națiunile vecine și puterile occidentale.
Poziția viitorului președinte va fi esențială în modelarea politicii externe a Iranului. În timp ce autoritatea finală revine liderului suprem Khamenei, poziția președintelui cu privire la probleme precum acordul nuclear și relațiile cu Occidentul vor influența semnificativ cursul evenimentelor. Un candidat mai prietenos cu Occidentul ar putea deschide calea pentru îmbunătățirea relațiilor, dar dorința SUA sub președintele Joe Biden de a se angaja cu Iranul rămâne incertă.
Alegerile prezidențiale iraniene reprezintă un punct de cotitură pentru națiune. Rezultatul va modela politicile sale interne și externe, modelând relația sa cu comunitatea globală. Cu toate acestea, participarea scăzută a alegătorilor și deziluzia larg răspândită subliniază obstacolele cu care se confruntă sistemul politic iranian. Semnificația alegerilor depășește granițele Iranului, deoarece acțiunile și politicile națiunii pot avea un impact profund asupra stabilității regionale și securității globale.