Lumea literară deplânge pierderea lui Paul Auster, scriitorul american apreciat de critici, care a murit la vârsta de 77 de ani. Cunoscut pentru ficțiunea sa complicată și povestirile postmoderne, Auster a captivat o generație de cititori cu stilul său unic și lucrările sale imaginative.
Contemporanii și colegii scriitori ai lui Auster au adus un omagiu vieții și operei sale, reflectând asupra contribuțiilor sale la literatură și asupra impactului pe care l-a avut asupra comunității literare. Ian McEwan, renumitul autor britanic, a lăudat stilul de scriere al lui Auster, descriindu-l ca o expresie perfectă a unei conștiințe plutitoare în momentul static. El a subliniat, de asemenea, proza perfecționată a lui Auster, care părea să conțină instrucțiuni despre cum să-i citești și să-i înțelegi opera.
Joyce Carol Oates, o altă scriitoare celebră, și-l amintea pe Auster ca pe un individ cald și spiritual, cu o curiozitate intelectuală insațiabilă. Ea a admirat biografia lui Stephen Crane, pe care a descris-o ca un portret cu adevărat extraordinar al unui scriitor de către altul. Oates a lăudat, de asemenea, memoriile lui Auster despre tatăl său, "Invenția singurătății", pentru frumosul limbaj poetic și meditația asupra limitelor limbajului și conexiunii umane.
Impactul lui Auster s-a extins dincolo de cărțile sale. El a fost o figură romantică căsătorită cu colega sa scriitoare Siri Hustvedt și împreună au întruchipat spiritul intelectual și artistic al timpului lor. Conversația lui Auster, infuzată cu accentele străzii și refractată prin academie, curgea ca dialogul palpitant al unui roman în desfășurare. El a fost un povestitor natural, captivând publicul cu abilitățile sale de povestitor.
Scrierile lui Auster au fost profund influențate de împrejurimile sale, în special de iubitul său Brooklyn. Colecția sa de debut, "The New York Trilogy", a consolidat asocierea sa cu cartierul. Trilogia, publicată în 1987, rămâne o lucrare iubită pentru mulți tineri romancieri aspiranți care au ajuns la maturitate în anii 1980. Descrierea lui Auster a Brooklynului și încorporarea jucăușului postmodern l-au făcut sfântul patron al Brooklynului literar.
De-a lungul carierei sale prolifice, Auster a scris peste 50 de lucrări publicate, inclusiv romane, non-ficțiune, poezie, traduceri, scrisori și scenarii. Versatilitatea sa ca scriitor i-a permis să exploreze diverse teme și genuri, împingând întotdeauna limitele povestirii. A câștigat numeroase premii și distincții, inclusiv Premiul Independent Spirit pentru cel mai bun prim scenariu și o nominalizare la Premiul Booker.
Stilul de scriere al lui Auster a fost caracterizat de amestecul său de postmodernism european și noir american. Lucrările sale au estompat granițele dintre ficțiune și realitate, prezentând adesea versiuni ale sale și referințe la scriitori americani din secolul al 19-lea. Subiectele sale includeau pierderea, durerea și identitatea, iar intrigile sale erau pline de glume viclene, ghicitori și glume metaficționale.
Procesul de scriere al lui Auster a fost meticulos și deliberat. Scria câte un paragraf pe rând, începând întotdeauna fiecare roman cu mâna lungă. El a descris tastarea ca fiind "citirea cu degetele", editând și revizuind constant pe măsură ce mergea. Devotamentul său față de meșteșugul scrisului a fost de neclintit și a continuat să scrie până la sfârșit.
Pierderea lui Paul Auster este profund resimțită în lumea literară. Cuvintele sale vor continua să vorbească cititorilor în anii următori, oferind perspective asupra condiției umane și împingând limitele povestirii. El lasă în urmă o moștenire bogată și o operă care va fi prețuită atât de cititori, cât și de scriitori.
În cuvintele lui Auster însuși, "Faci un pact cu tine însuți pentru a spune adevărul și preferi să-ți tai brațul drept decât să-ți încalci promisiunea". Angajamentul său față de adevăr și vocea sa unică de povestitor vor fi amintite pentru totdeauna ca o voce literară pentru veacuri.